Azi a plouat toată ziua, acum a stat, dar eu am profitat din plin. Am fost în apele mele 🙂 O doamnă în piață m-a oprit din fredonat și m-a întrebat:
- E totul bine?
- Cum nu se poate mai bine! Am răspuns zâmbind
- Sunteți ciudat domnule. Toată lumea e „plouată”, matale cânți!
- Da, sunt ciudat. Îmi place ploaia.
- Cum să îți placă ploaia Doamne iartă-mă?
- Uite așa, când plouă sunt în apele mele.
Am luat merele și am plecat, fredonând și zâmbind. Ploua și eu aveam de gând să profit de asta la maxim. Când plouă, deschid geamul și mă simt bine indiferent dacă scriu, citesc sau muncesc. Simt o pace și o prospețime de nedescris. Nu am nevoie de umbrelă, nu face decât să mă despartă de ea, de ploaie.
Azi am reușit să finalizez un site la care lucram și am făcut un altul de la zero. Asta înseamnă ploaia pentru mine. Unii doar se udă când plouă dar pentru mine ploaia a însemnat întotdeauna binecuvântare, prospețime, energie, curățire, eliberare. Ploaia e o mare binecuvântare care ciudat, întristează pe cei mai mulți oameni.
Ce bine, sunt singurul sau printre puținii, așa că o să am deajuns :). Glumeam, mă bucură ploaia. Dacă îmi spun că îmi doresc să plouă mai des poate că mă stropșiți, dar mă mulțumesc cu atât și mă bucur că … plouă!
Și ca să vă convingeți că atunci când plouă mi se întâmplă doar lucruri bune citiți astea: Joi și Cu tălpile goale, scrise de ceva vreme în urmă.
