Ce doriți să sacrificați?

Ce doriți să sacrificați?

Am dat de povestirea asta imaginară în calculator. Habar nu am cine a scris-o, sper să aflu. Pe mine m-a zdruncinat mult povestirea.

– Aici e rândul pentru sacrificii?

– Aici, aici! Urmați după mine. Sunt a 852-a, dumneavoastră  veți fi a  853-a.

– Oh, mamă … Și când  va ajunge rândul meu?

– Nu vă faceţi griji, aici treaba se mişcă rapid. Ce doriţi să sacrificaţi?

– Pe mine, totul în numele  dragostei. Dumneavoastră?

– Tot pe mine, în numele copiilor. Copii sunt totul pentru mine!

– Ce aţi adus ca jertfă?

– Viaţa mea personala.  Numai copiii să-mi  fie sănătoşi si fericiţi. Absolut totul  le dau lor. M-a cerut  un  bărbat frumos  în căsătorie  și am renunţat. Cum sa le aduc un tata vitreg în casă?  Am renunţat la serviciul îndrăgit, pentru că era  departe de casă.  M-am angajat  ca bona la o grădiniţă de  copii, pentru ca ai mei  sa fie supravegheaţi, bine îngrijiţi, hrăniţi. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!

– Oh, va înţeleg  atât de bine. Eu vreau sa  sacrific relaţia. Vedeţi dumneavoastră,  între mine și soţ de mult nu a mai rămas ceva, el are o alta femeie.  În viaţa mea, de asemenea, a apărut un alt bărbat, dar … Dacă soţul  ar pleca  primul… Dar el nu pleacă la ea! Plânge si zice ca s-a obişnuit cu mine, iar mie îmi este mila de el, fiindcă  plânge!  Aşa trăim …

Usa se deschide si o voce striga :  852, intraţi!

– Oh, am plecat. Sunt atât de emoţionată!  Și dacă nu vor primi jertfa mea? se întrebă 852.

853 s-a strâns ca un ghem și aşteaptă să-i vina rândul.  Din cabinet iese 852.

– Ei?  Deci, ce? Ce v-au spus? Au luat jertfa?

– Nu … Aici,  se pare ca îţi dau o perioadă de probă. M-au  trimis sa ma mai gândesc.

–  Cum? Și de ce ? De ce nu imediat?

– Oh, draga, ei m-au  întrebat: “V-aţi gândit bine? Asta e pentru toată viaţa!”. Eu  le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor  aprecia  sacrificiile mele  pentru ei “. Ei mi-au spus: “Staţi jos si uitaţi-vă la ecran.  Iar pe ecran  era  un film ciudat! Despre mine.  Parcă  copiii mei au crescut. Fiica mea s-a căsătorit în ţinuturi îndepărtate, iar  fiul mă suna  o data pe lună,  de parca e forţat s-o facă,  nora  vorbeşte  printre dinţi.  Eu ii zic: „ Fiule, de ce vorbeşti aşa cu mine?”.  El mi-a răspuns: “Mama, nu te amesteca în viaţa noastră, în  numele lui Dumnezeu. Ce, nu ai ce face? “. Si ce pot eu altceva  sa fac, când toată viaţa  numai de ei m-am ocupat.   În zadar oare m-am străduit?

Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Următorul! 853″.

– Oh, acum e rândul meu. Dumnezeule,  m-aţi speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!

– Intraţi, luaţi loc. Ce  doriţi să jertfiţi?

– Relaţia.

– Claaar … Să vedem.

– Asta este. Uitaţi-vă, ea este în  general mica, dar foarte simpatică, încă nu este mototolita, e proaspătă. Ne-am cunoscut  în urma cu  şase luni abia.

– De ce aţi jertfit-o?

– Pentru menţinerea  familiei.

– A cui, a dumneavoastră?  Сe, e nevoie s-o menţineţi?

– Da! Soţul are o amantă,  demult, aleargă la ea,  minte  tot timpul, nu mai am nervi și puteri.

– Si dumneavoastră cum staţi?

– Eu? Cum sa zic? A apărut in viaţa mea un  alt bărbat, pare-mi-se avem o relaţie.

– Deci, noua relaţie  aţi adus-o drept jertfă?

– Da, pentru a salva familia.

– A cui? Aţi spus  ca soţul  are o alta femeie. Dumneavoastră  –  alt bărbat. Unde vedeţi familie?

– Ei și  ce? Potrivit paşaportului, suntem  încă căsătoriţi, înseamnă ca suntem o familie.

– Deci,  sunteţi mulţumită de toate?

– Nu! Nu! Cum pot sa fiu mulţumită? Eu plâng tot timpul, sunt  îngrijorată!

– Dar sa schimbaţi  pe noua relațiee nu aţi fi de acord, nu?

– Bine, noua  relaţie nu este atât de serioasa , aşa, mai mult ca să-mi petrec  timpul. În fine,  nu-mi  pare rău de ea.

– Ei bine, dumneavoastră nu va pare rău, nouă – cu atât mai mult. Daţi încoace jertfa.

– Mi s-a  spus ca aici, la dumneavoastră,  se pot  viziona  filme despre viitor. De ce nu-mi arătați și mie?

– Filmele aici sunt diverse.   Pentru unii  despre viitor, pentru alţii  despre trecut. Pentru dumneavoastră  avem să vă prezentăm  prezentul.  Vizionare plăcută!

– Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, eu …. chiar arat in halul asta?  Minciuni! Eu sunt îngrijită.

– Acesta  e sufletul dumneavoastră  proiectat pe exterior.

– Cum chiar aşa? Umerii  lăsaţi, buzele în linie, ochii înceţoşaţi, cu parul atârnând …

– Aşa arata oamenii , când sufletul lor plânge.

– Dar cine  e băieţelul cela?  E atât de drăgălaş. Priviți cum se lipeşte de mine!

– Nu ştiţi, nu-i aşa? Acesta  este soţul dumneavoastră, în proiecţia sufletului.

– Soţul? Ce prostii! El e bărbat în toată firea!

– Si in suflet  este un copil și se lipeşte ca de  mama sa.

– Da, aşa este el! Se sprijină mereu, trage la mine.

– Deci, nu dumneavoastră la el, ci  el trage la dumneavoastră?

– Ştiţi, am învăţat din copilărie ca femeia  trebuie sa fie mai puternica, mai înţeleaptă si mai hotărâtă. Ea trebuie sa  conducă familia, sa fie si  ghid pentru soţ!

– Aşa si este. O mama puternica, înţeleaptă si hotărâta  îşi conduce soţul-copil. Îl și cearta, îl și mângâie, îl și iartă.

– Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar  acolo, pe ecran arata aşa de vinovat și parca e  gata  s-o şteargă, iar eu inca îl iubesc!

– Desigur, desigur, aşa si  se întâmplă: băieţelul mamei se  va juca in nisip si se va întoarce acasă la mămica. Ii va plânge în poale, se va învinui. Ei,  bine,  filmul a luat sfârşit. Sa  încheiem şedinţa noastră. Va mai sacrificaţi relaţia? Nu v-aţi răzgândit?

– Si viitorul? De ce nu mi-aţi arătat  viitorul?

– Pai, la dumneavoastră nu este. Cu un astfel de  prezent,  „copilaşul” o va lua la sănătoasa , daca nu in braţele alteia, atunci in braţele bolii. Sau poate  nicăieri. In general,  va găsi „copilul” o cale de a ieşi de sub fusta mamei sale.  Vrea si el sa crească.

– Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?

– Dumneavoastră  ştiţi mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiţi o „mama”!  Mai mult decât o soție.

– Nu! Îmi place sa fiu  femeie iubita!

– Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi  femei iubite, chiar deseori. Deci?  Sunteţi gata sa  sacrificaţi? In numele a ceea ce aveţi si pentru ca soţul sa rămână acelaşi copilaş?

– Nu, nu sunt pregătită. Trebuie sa ma gândesc.

– Desigur, desigur. Noi  va dam timp sa va mai gândiţi.

– Daţi și sfaturi?

– Da, bineînţeles, cu cea mai mare plăcere.

– Spuneţi-mi, ce trebuie sa fac pentru ca  soţul meu sa mai crească, ca sa zic aşa?

– Probabil, să încetaţi sa fiţi pentru el o mămică. Uitaţi-vă in oglinda, descoperiţi-vă si învăţaţi sa fiţi Femeie. Seducătoare, interesanta, misterioasă, dorita.  Acestei  Femei  bărbaţii  ii dăruiesc  flori, îi cantă serenade și nu i se plâng lipiţi de sânii ei moi.

– Da? Crezi ca ma va ajuta?

– De obicei, ajuta.  Asta  in cazul in care  alegeţi  sa fiţi  Femeie.  Dacă ceva…. mai intraţi! Relaţia  dumneavoastră e minunata, o vom primi  cu placere.  Nici nu va imaginaţi câţi din lumea asta visează  la o astfel de relaţie! Deci, dacă va decideţi să sacrificaţi relaţia pentru cel care se afla în dificultate – sunteţi binevenită!

–  Ma mai gândesc.

853 iese abătută din birou strângând cu mâinile tremurânde relaţia la piept.

854 ameţită  de emoţii  intră  în birou.

– Sunt gata să-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supăra pe mama.

Usa se închide. Pe hol se plimba  oameni  strângând  la piept dorinţe, capacităţi, cariere, talente, oportunităţi –  absolut tot, ce  ar putea cu uitare de sine sa sacrifice.

sacrificarea relatiei

13

No Responses

Write a response

Poți primi articolele viitoare
pe eMail

Înscrie-te și vei fi anunțat imediat ce apare ceva nou.

Multumesc de abonare.

Ceva nu a mers.