Munca fara interes

Muncă fără interes

Ana, soția mea, e una din persoanele care „se ia de viața ta” chiar dacă nu muncești pentru ea. O frământă rău de tot nepăsarea, neglijența, incorectitudinea și bătaia de joc pe banii publici așa că ocazional, că în rest se stăpânește bine, se mai ia de viața unora sau altora.

Săptămâna trecută, trecând prin spatele spitalului, că pe acolo e traseul spre școală cu copilul, a văzut echipa care lucrează la gardul spitalului iar „în acțiune”. Îmi mai povestise despre ei și chiar îmi dăduse ghiont să le zic ceva când am trecut împreună pe acolo la faza anterioară a contracției. Acum însă a acționat.

S-a dus direct la ei și i-a luat la întrebări după ce le-a dat binețe.

  • De ce faceți atâta mizerie și nu folosiți nailoane sau cartoane. Nu vedeți că strada e nouă, trotuarul la fel, totul arată impecabil și poate e singura stradă de acest gen din oraș?
  • Lasă doamnă că măturăm după aia?
  • Cum măturați fraților, uite ce a rămas după voi data trecută? Asta cum mai curățați?
  • Se curăță cu timpul!
  • Nu se curăță cu timpul.
  • Nu avem cartoane doamnă.
  • Mă întorc acasă și vă aduc zece lei cu ăștia luați 10 metri de folie și vă ajunge.

Toată discuția a purtat-o cu unul din angajați, cel ce îi părea a fi șeful lor a tăcut mâlc.

La amiază, când Ana chiar avea cei 10 lei la ea fiind determinată și ia folie de la magazinul de peste drum, oamenii aveau cartoane sub ei, dar au început cu directe.

  • Băăă colegu… nu ai niște cartoane să punem pe jos! Strigau batjocoritor unul către altul.

Nu știu cât va dura să folosească ceva de protecție, dar Ana e determinată să „îi monitorizeze” dacă tot trece pe acolo aproape zilnic.

De aici mă leg cu discuția de postarea de data trecută unde spuneam că va fi nevoie de forță de muncă și în același timp vor fi mulți oameni fără loc de muncă. Pe acest principiu nu găsești să te angajezi sau locuri de muncă pentru oameni cu astfel de atitudini se vor găsi tot mai puține spre deloc.

Dacă tot facem un lucru, de ce să nu îl facem bine? De ce trebuie să lucrăm în „în doru Lelii”? De ce trebuie să lăsăm urma lipsei noastre de chef în istoria unui oraș sau țări? Fără supărare, astfel de oameni nu trebuiesc angajați și nici nu trebuiesc asistați social. Trebuiesc școliți, învățați și dacă nu vor (că nu e vorba în cazul de mai sus de a nu putea) deci dacă nu vor, trebuiesc concediați fără emoții și remușcări.

E timpul să lăsăm mentalitatea „timpul trece leafa merge” și să ne străduim să fim onești, cinstiți și să ne „scoatem banii” dacă lucrăm pentru cineva. Știu că la contractele cu statul e nebunie, habar nu am cine face recepția lucrărilor și cum recepționează sau dacă se vor uita doar la gardul spitalului, tare mă tem că nu se va vedea mizeria de pe trotuar, totuși, și în aceste condiții, ar trebui să lucrăm gândindu-ne să ne placă nouă. Un argument în plus este că lucrările cu statul ar trebui să ne determine să lucrăm mai cu interes pentru că de acele lucrări vor beneficia copii noștri.

Sper într-o schimbare rapidă de mentalitate în această privință.

Foto: Timo Gavril

Galeria Așa NU

Galeria Așa DA

6

No Responses

Write a response

Poți primi articolele viitoare
pe eMail

Înscrie-te și vei fi anunțat imediat ce apare ceva nou.

Multumesc de abonare.

Ceva nu a mers.